...
istoriile speciale ale cetăților mai de frunte
dintr-o țară, ajută mai mult compunerea istoriei
unei țări, adesea mai mult și decât biografia sau
descrierea vieții celor mai renumiți bărbați care
vor fi condus destinele unei țări intr-o lungă serie
de ani, ca domnitori, ca guvernatori, comandanți de
armate, ca mari oratori și scriitori.
George Barițiu
Făt Frumos nu doarme la castel!
A fost odată ca niciodată, că de nu ar fi, nu s-ar net-ezii!
A fost odată un Făt Frumos, născut din orice altceva decât
din sămânță de român normal, care a crescut cât inflația și a
devenit voinic cât prostia.
Și ca să scape de bordeiul său de naștere, a pornit în lume
să caute aur, renume de Cel-mai-cel și femei. A zis că moaca
lui face cât o spadă bine ascuțită, mintea este fabrică bună
pentru minciuni, iar calul lui bate chiar și o emblemă de
Ferrari.
A găsit un zmeu, unii spun că au fost chiar trei, l/i-a
zdrobit naiba știe cum, prin ce putere de convingere, și s-a
trezit stăpân peste castelul/castele lui/lor. A văzut că-i o
hardughie mare, plină de altceva decât parchet melaminat,
gresie de Sanex, humă colorată cu rulouri, mobilă
din rumeguș presat și cratițe cu iz
de curechi și ai, ba s-a procopsit și cu o hazna cu buton și o
vană cu vălurele. A dat din umeri nedumerit și a zis cu
înțelepciune de veacuri reținută:
Nu-i de mine!
Și-a luat șuba de oaie, mirosul de autohton și toiagul care
arăta mai deștept decât el, s-a ghemuit într-un cotlon de
orice și a spus din nou:
