Agârbiciu
Agârbiciu (jud. Sibiu). Pe dealul Straja (Wartbeg, Warteburg) este semnalată o circumvalaţie care, „probabil”, ar fi medievală (Korrespondenzblatt, 1, 1878, p. 67; Rep. Sibiu, p. 28).
Un turn înglobat în construcţia corului bisericii, este suspectat a fi donjon (H. Fabini, Atlas, p. XXIII, 22-23). Ambele obiective necesită cercetări suplimentare.
Biserică fortificată evanghelică, cuprinzând în principal o curtină dezvoltată pe axa lungă, est-vest. Folosind avantajele terenului, cu pante spre sud şi nord-est, este compusă din segmente drepte care compun un poligon neregulat, strâns în jurul monumentului ecleziastic.
Intrarea este amenajată pe colţul de nord-vest, printr-un turn răzbătut de o galerie boltită. Segmentarea sa interioară, prin arce de boltă, este motivată de diferenţa de nivel pe care o acoperă. Faptul că serveşte doar accese pietonale, conduce automat la refacerea sa radicală ori la prezenţa unei alte porţi carosabile, dispărute.
Spre est de turnul de poartă, există un turn simplu. O altă construcţie importantă (poate tot un turn) pare să fi dispărut la sud-vest, unde curtina este complet refăcută, în forma unei plombe discrepante.
O clădire din interior, spre vest, deşi interpretată tot turn, pare să fi făcut parte din vechile construcţii interioare, ale locuitorilor, adosate zidului de curtină.
Zidurile incintelor, din cărămidă, nu prezintă decât particularitatea de a avea deschideri de tragere, din dreptul unui drum de strajă dispărut complet. Sunt radical refăcute, într-o perioadă necunoscută.
La rândul ei, modificări importante a suferit biserica. Turnul care acoperă traveea de vest a sanctuarului poate fi un fost donjon, mai vechi înglobat în construcţiile fazelor medievale târzii, mai apoi supraînălţat pentru a face faţă funcţiei de principal turn de observaţie al bisericii fortificate. Etajele sale înalte sunt încheiate de o galerie de strajă, sub coifura acoperişului.
Extrema de est sanctuarului a fost şi ea supraînălţată, a primit o comunicare prin turn, iar o galerie cu maşiculi s-a lăsat sprijinită pe contraforturi terminate cu arce.
Ca detaliu de fortificare, uşa de la intrarea de sub turnul de poartă a fost întărită cu diverse piese de metal declasate (sape, potcoave, balamale, manşoane).
Transferarea datei anului 1502 în dreptul unui şantierului de construcţie a curtinelor este îndoielnică. Este o dată transferată din şantierul bisericii gotice târzii, reluată cu prilejul unei amenajări de la începutul secolului XX (1902).
Nu există alte date de construcţie ori evenimente militare care s-au petrecut acolo.