Arad


Galerie foto

Cetatea medieval-târzie şi premodernă

 

Pare destul de cert faptul că vechea cetate arpadiană de la Vladimirescu a fost înlocuită cu o alta, construită în alt loc, rămas neidentificat, din materiale de altă natură, doar în secolul al XVI-lea. În lipsa oricăror altor date, am putea presupune că noua cetate s-a construit, într-adevăr, doar atunci, căci în secolele XIV-XV, nu se fac menţiuni despre vreo cetate la Arad, nici măcar despre un oraş important[1]. Lucrurile se confirmă dacă recurgem la informaţia lui Anton Verancsics, care relata că la 1550 turcii au cucerit uşor Aradul pentru că nu avusese nici valuri, nici ziduri[2]. După toate probabilităţile, iniţiatorii noii construcții au fost turcii. Importanţa cetăţii pare să nu fi fost una deosebită, căci la 1590/91, se găsea în ea o garnizoană de doar 32 de oameni[3]. Din acest motiv, a fost uşor cucerită de ardeleni, în 1595. La sfârşitul secolului al XVI-lea fortificaţiile prezente au fost refăcute grabnic, sub conducerea castelanului János Szelestey, într-o tehnică cu „cărămizi de iarbă” (brazde de pământ cu iarbă)[4]. Ceea ce avem acolo nu este altceva decât atestarea vechii tehnici romane a lui opus cespiticius. Informaţia este rară şi preţioasă. Aradul a fost cedat din nou turcilor de către principele Gabriel Bethlen, la 1616. Trupele lui Gheorghe Rákóczi al II-lea o incendiază[5]. Relatarea lui Evlia Celebi, mai adaugă faptul că „zidurile”, probabil refăcute după ultima distrugere, erau din şiruri de bârne umplute cu pământ, iar la sud, lângă poartă, se găsea un turn de lemn. Cucerită de Habsburgi (decembrie 1685), a fost reparată în anii 1698-1701, după planurile lui Georg Johann Haruckern[6]. Curuţii lui Francisc Rákóczi al II-lea nu au reuşit, în anii 1707 şi 1708, să o cucerească.

O astfel de cetate, construită pe o insulă a Mureşului, este schiţată pe mai multe planuri din secolul al XVIII-lea (1707, 1750, 1775). Forma ei a fost dreptunghiulară, cu bastioane pe colţuri. Avea trei porţi, protejate de valuri de pământ semicirculare, de la care porneau tot atâtea poduri peste Mureş. Planimetria desenată în secolul al XVIII-lea conturează o fortificaţie tipică pentru secolul al XVI-lea, cu bastioane în stil italian nou.

 


Galerie foto

Cetatea bastionară

 

A doua cetate a Aradului a fost înlocuită treptat, după anul 1763, până la 1783, de o construcţie cu totul nouă, realizată după planurile arhitectului Filip Ferdinand Harsch. Este singura fortificaţie construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea[7]. La acestea trebuie remarcată performanţa de viteză de construcţie. Cetatea a fost ultima fortificaţie în stil Vauban ridicată pe teritoriul de astăzi al Românei.

În timpul construcţiei sale, au fost opinii militare care au solicitat mutarea oraşului. Decizia contrară, care a salvat actuala topografie, i-a aparţinut împăratului Iosif al II-lea, care a vizitat de mai multe ori locurile[8]. Odată cu apariţia ei, au dispărut din teren toate urmele cetăţii precedente. Nici un fel de investigaţii nu s-au mai făcut pentru identificarea urmelor cetăţii vechi şi vieţii sale.

Istoria, descrierea elementelor componente ale cetăţii bastionare de secol XVIII, mai trebuie să aştepte nu doar retragerea militarilor din interiorul locaţiei, dar şi o investigaţie de amploare, de strictă specialitate. 

 

 

Text preluat, cu mici modificări şi cu acordul autorilor, din vol. Cetăţi medievale din judeţul Arad. Arad, 1999, p. 31-37

 


 

[1] M. Rusu, Cetăţile Aradului, p. 175.

[2] Cf. E. Dörner, în Ziridava, I, 1967, p. 21.

[3] Csorba Cs., Regélö várak: Arad, Solymos, Világos, p. 356.

[4] Gh. Sebestyén, Unele cetăţi ale Banatului şi desenele lui L. F. Marsigli, în Rev. Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice şi de Artă, 15, nr. 1, 1984, p. 47.

[5] Csorba Cs., Regélö várak: Arad, Solymos, Világos, p. 356-357.

[6] Márki S., Aradvármegye és Arad  szabad királyi város története. Arad, 1892, p. 267-268.

[7] Márki S., Aradvármegye..., p. 393-396; Gh. Lanevschi, Repertoriul cetăţilor medievale din judeţul Arad (I), în Ziridava, VIII, 1977, p. 558.

[8] Csorba Cs., Regélö várak: Arad, Solymos, Világos, p. 357.


Vezi şi Ciala

 

 

Transilvania