Dăbâca


         Galerie foto

Dăbâca (jud. Cluj). Cetate de comitat, cu antecedente de fortificare din pământ și lemn, la circa 10 km vest de vărsarea râului Lonei în Someș. Un bot triunghiular de terasă este mărginit și de un mic afluent al Lonei, pârâul Braniștei. Ridicarea curtinelor de piatră, la incintele I și II, nu sunt decât foarte vag cronologizate și descrise („etapa a 4-a”) (sfârșitul sec. XII – început de sec. XIII?). Este invocat un denar de Friesach (ante 1244) găsit într-un context neclar din preajma unor turnuri. Zidurile de piatră ale incintei I au fost reparate și comple­tate în cursul sec. al XIII-lea. Datorită unor alunecări s-a produs, probabil, tăierea botului de terasă și renunțarea la utilizarea sa. Aceleași ziduri sunt construite într-o manieră primitivă care pare inspirată din modele bizantine (paramente în opus quadratum, cu grosimea medie de 2,50 m, la incintele interioare și 3,90 la incinta a III-a, dar cu mortar foarte slab, iar din loc în loc, ziduri transversale, și emplecton cu mult pământ). Mult mai nesigură este inf. privi­toare la turnurile de poartă. Există o poartă în colțul de sud-vest al incintei a II-a, flancată de două turnuri rectangulare; alte turnuri de poartă, ridicate în aceeași manieră, au fost desco­perite la incinta a IV-a. După mijlocul sec. al XIII-lea nu se mai precizează care a fost soarta curtinelor. Ultima construcție de piatră a fost donjonul. Are forma unui patrulater neregulat (11 x 10 x 10 x 11,5 m, gr = 2,60-3 m). Nivelul I a fost ușor adâncit față de nivelul de călcare și nu avea acces decât dinspre nivelele superioare, dispărute. Din elevație provine doar un frag­ment al unui ancadrament de fereastră cu formă semicirculară. A fost construit din piatră de carieră (Șt. Pascu, M. Rusu și colab., Cetatea Dăbâca, în Acta MN, 5, 1968, p. 153-182; P. Iambor, Donjonul cetății Dăbâca, în ActaMN, 21, 1984, p. 197-209).

Cetatea, împreună cu câteva sate învecinate, a fost reconfirmată, în 1279, după donația regelui Ștefan al V-lea (1270-1272), pentru banul Mykud, fiul lui Mykud, din neamul Kökényes-Ranóld. Consemnarea Dobokawarfalua (= satul cetății Dăbâca) este din anul 1279. Fii primului, Nicolae și Petru, devin nobili cu numele de Dobokai. S-a sugerat distrugerea cetății la invazia tătară din 1285 (Györffy. II, p. 66-67). Pe de altă parte, în anii 1407-1408, apare o hersă pentru o cetate pe pecetea lui Ioan de Dăbâca, vicevoievod al Transilvaniei.

 

Transilvania

Hartă