Florești
Florești (jud. Cluj). Amplasată la sud de localitate, pe Dealul Lazului (în jur de 600 m). Posibilă fortificație de epoca bronzului, reluată de medievali. Incinta elipsoidală centrală, orientată vest-nord-vest est-sud-est (60 x 35 m), este înconjurată, cu 10-12 m mai jos, de un șanț aproape inelar, absent pe un tronson de circa 70-80 m, spre sud-est. Spre sud, valul este conservat până la înălțimea de 3 m, în rest înălțimile abia ajung până la un m. După o pantă accentuată, de circa 10 m, primul șanț este dublat către sud și nord de alte valuri și șanțuri mai scurte, de 35, respectiv 70-75 m. Accesul se conturează dinspre est, pe curba de nivel. Fortificațiile propriu-zise constau dintr-o palisadă dublă, poziționată la marginea platoului central, și o incintă de piatră, cu urme conservate către est. O construcție masivă un zid-scut sau poate un turn cu parter orb, cu o lățime de 4,40 m și o înălțime mai mare de 6,75 m a fost prezentă spre nord, la marginea platoului central. Cel puțin primul val a fost întărit, spre exterior, pe panta de 35°, cu bârne culcate orizontal, la distanță de 0,50 m una de alta, pe o l. de 2,70 m. În interiorul incintei a fost descoperită o construcție de piatră, orientată est-vest, cu ziduri groase de 0,70 m (Adrian A. Rusu, Cetatea Florești, p. 281-298).
Cetate episcopală construită între anii 1282-1300, probabil împotriva benedictinilor de la Cluj-Mănăștur. La 1312 era administrată de oamenii voievodului Ladislau Kan. A fost un timp preluată de către rege. A revenit apoi episcopiei, cândva anterior anului 1331, până la momentul abandonării sale definitive, intervenită aproape de mijlocul sec. al XV-lea (Kelemen L., A szászfenesi Leányvár, în A Hirnök, 20, nr. 10, 1923, p. 245-247).