Timişoara


         Galerie foto

Timişoara (jud. Timiş). Aici, istoriografia pozitivistă a lansat ideea unei prime fortifi­caţii de pămānt, cu o formă aprox. dreptunghiulară, eventual cu antecedente romane. Este cu mult mai posibil ca aceea să fi cu totul nouă, destinată fiind vechiului castru de co­mitat, arpadian. Dovezi pentru existenţa şi pl. propus, al numitei cetăţi de īnceput, nu au putut fi aduse nici atunci, nici după aceea. Logica īndeamnă la prezumţia potrivit căreia, alegerea lui Carol Robert a fost determinată de existenţa unei baze militare mai vechi (arpadiene?). Prezenţa regelui acolo, la īnceputurile domniei, poate fi legată de intenţia unui program de construcţii noi. S-a presupus īn continuare că, la īnceputul sec. al XIV-lea (1315-1323), regele Carol Robert ar fi ridicat la est de cetatea de pămānt (cum am văzut, nesigură), īntr-o insulă, o cetate mai mică, de cărămidă, dotată cu turnuri de colţ. Unul dintre ele a putut fi un donjon. Cetatea angevină, cu toate transformările ei ulterioare, posedă două doc. iconografice de referinţă, din anii 1596 şi 1650, la care se adaugă apoi cartografia militară habsburgică, de la īnceputul sec. al XVIII-lea. Din cele mai vechi doc. iconografice, īn cetate se distinge o clădire cu patru nivele, cu un acces aflat la etajul I, iar la cel urm., printre altele, cu o fereastră geminată, cu īnchideri īn arc frānt. Īn anii 1902-1903 au fost descoperite linii de ziduri orientate est-nord, īn contradicţie cu cele ale palatului Huniade (actualul Muz. al Ba­natului, datat īn sec. XV) īn preajma cărora s-au descoperit. Zidurile respective au fost obser­vate cu fundaţii ridicate pe un sistem de bārne īnfipte vertical, peste care s-au aşezat blocuri mari de pietre de nisip, continuate apoi cu elevaţii de cărămidă. Īn anul 1980, au fost desco­perite noi componente, respectiv un zid de cărămidă şi un şanţ. A fost discutată şi aparte­nenţa, la această cetate, a aşa-numitului „Turn al Apelor” (Borovszky S., Temesvįr. 1910, p. 1-9; L. A. Maggiorotti, F. Banfi, Le fortezze di Temesvįr e di Lippa in Transilvania, īn Atti dell’Istituto di Architettura Militare. Roma, 1933, p. 8-10; Fehér G., Türkische Miniaturen. Aus Chroniken der ungarischen Feldzüge. Wiesbaden, 1978; M. Opriş, Timişoara, evoluţia structurii urbane medievale, īn Arhitectura, 33, nr. 3, 1985, p. 45-54; 34, nr. 3, 1986, p. 33-52; Idem, Timişoara. Mică monogra­fie urbanistică. Bucureşti, 1987, p. 18-24; Al. Rădulescu, Cercetări de arheologie medievală din Banatul de cāmpie; scurt istoric, īn Studii de Istorie a Banatului, 23-24-25, 1999-2001, p. 52).

Cetatea angevină a fost afectată de un incendiu, īn 1396, dar a rezistat cu succes pānă la cutremurul din anul 1443, dată după care a fost radical transformată. Şirul castelanilor ei īncepe din anul 1322 şi continuă apoi, fără īntrerupere, pānă dincolo de anul 1400 (Engel P., Archontológia. I. p. 441-442; Idem, Temesvįr. Vįros és vidéke a középkorban, īn História, 14, nr. 1, p. 5-8, 1992. p. 6).


Galerie foto

Cetatea bastionară, īn stil Vauban, ridicată īntre anii 1722-1765

 

Transilvania