În anul 1888 au fost inventariate în registrele Muzeului Brukenthal cu numerele 13.806-13.809 fragmente de vase din ceramică, de cărămizi, un fragment de tencuială şi 30 de obiecte din fier provenind de la cetatea de la Sibiel. Numele donatorului era H. Müller. Aceeaşi persoană semna în 1889 cu iniţialele H. M. două notiţe despre cetatea de la Sibiel şi comoara din cetatea de acolo[1].

            Materialul arheologic provine din săpăturile făcute în 1888 de H. Müller, cu ocazia vizitei făcute la cetatea Sibielului împreună cu elevii sau, mai degrabă, au fost recuperate din pământul excavat de căutătorii de comori din Sebeş. Gropile căutătorilor de comori care au ajuns până la baza zidului de incintă au fost marcate în planul publicat de Gerhard Binder[2]. (fig. 1). Ele se văd şi astăzi.

            Deşi nu poate fi relaţionat stratigrafic, materialul arheologic este important pentru că o viitoare cercetare arheologică este greu de presupus într-un teren grav afectat de săpăturile anterioare. Regretul este cu atât mai mare cu cât cetatea de la Sibiel este deosebită prin vechime şi rolul strategic. Poziţiile contradictorii consemnate în studiile istorice demonstrează nevoia izvoarelor istorice suplimentare.

Cu urme de ziduri ce se vedeau bine în secolul XIX şi cu faima de a adăposti comori, cetatea a fost menţionată în repertoriile de monumente istorice din Transilvania abia la sfârşitul secolul XIX[3] şi apoi în contribuţia lui Iulian Marţian[4].

Într-o perioadă de timp apropiată, interesul a doi cercetători aduce informaţii detaliate asupra cetăţii. Kurt Horedt a inclus-o în repertoriul cetăţilor dintre Olt şi Mureş şi a oferit informaţii istorice asupra fortificaţiei. Autorul a adus date puţine, dar precise asupra planului şi dimensiunilor[5]. Cetatea a fost amintită în sinteza fortificaţiilor medievale din Europa[6]. Un studiu istoric al cetăţii este datorat lui Aurel Decei. Istoricul a luat în discuţie informaţii documentare, planul, dimensiunile şi rostul cetăţii. Contradictorii sunt doar dimensiunile fortificaţiei în discuţie, diferite faţă de cele furnizate de Kurt Horedt[7]. Mai nou, castrul de la Sibiel a făcut obiectul unor studii speciale[8] sau a fost pomenită în sintezele de istoria fortificaţiilor medievale[9].

 

Lista cu obiectele din lut recuperate din cetatea medievală de la Sibiel

 

-         Fund de cană, diametrul 6 cm, ardere oxidantă, nepenetrantă, uşoare urme secundare de foc, ştampilă, grosimea peretelui bazei 1,1 cm., nr. inv. A 6159. fig. 2, 1.

-         Fund de oală, ardere oxidantă, nepenetrantă, uşoare urme secundare de foc, grosimea peretelui bazei de la 9 mm la 3 mm, nr. inv. A 6159. fig. 2, 3.

-         Fund de oală, diametrul 6,5 cm, puternic ars secundar, grosimea peretelui lateral 7 mm, nr. inv. A 6159. fig. 2, 3

-         Fund de cană, diametrul 5,6 mm, ardere oxidantă, uşoare urme de foc, nr. inv. A 6159. fig. 3,1.

-         Fund de cană, diametrul 5,4 cm, ardere oxidantă, urme de foc, grosimea peretelui bazei 4 mm, nr. inv. A 6159. fig. 3, 2.

-         Fund de cană, ardere oxidantă, nepenetrantă, grosimea peretelui bazei 3 mm, nr. inv. A 6159. fig. 4, 1.

-         Fund de cană, diametrul 6,7 cm, ştampilă, cruce în cer cu diametrul 2,2 mm, ardere oxidantă nepenetrantă, urme secundare de foc, grosimea peretelui bazei 5 mm, nr. inv. A 6159. fig. 4, 2.

-         Fund de oală, diametrul 7,2 cm, ardere oxidantă, nepenetrantă, ardere secundară, grosimea peretelui 8 mm, nr. inv. A 6159. fig. 4, 3.

-         Fund de cană, diametrul 6,6 cm, ardere oxidantă, nepenetrantă, grosimea peretelui 4 mm, nr. inv. A 6159. fig. 5, 1.

-         Fund de oală, ardere oxidantă nepenetrantă, urme uşoare de arsură secundară, grosimea peretelui de la 4 la 9 mm, nr. inv. A 6159. fig. 5, 2.

-         Fund de cană, ardere oxidantă nepenetrantă, diametrul 6,2 cm grosimea peretelui 4 mm, nr. inv. A 6159. fig. 6, 1.

-         Fund de cană, ardere oxidantă, nepenetrantă, ştampilă cu cruce în cer, urme de la roata olarului pe fund, grosimea peretelui 5 mm, nr. inv. A 6159. fig. 6, 3.

-         Fund de cană, diametrul 6 cm, ardere oxidantă nepenetrantă, urme de ardere secundară pe foc, grosimea peretelui bazei 6 mm; grosimea peretelui lateral 7-8 mm, nr. inv. A 6159. fig. 6, 4.

-         Fund de oală, diametrul 7,3 cm; ardere oxidantă exterior, reducătoare interior, perete lateral 4 mm; grosimea peretelui bazei 3 mm II, nr. inv. A 6159.

-         Fund de oală, diametrul 10,5 cm, deteriorat prin ardere, grosimea peretelui lateral 9 mm, nr. inv. A 6159.

-         Fund de oală, grosimea 1,4 cm, faţa peretelui interior nu a fost finisată, nr. inv. A 6159.

-         Fund de oală, ardere oxidantă nepenetrantă, grosimea peretelui lateral şi a bazei 9 mm, nr. inv. A 6159

-         Fund de oală, ardere oxidantă nepenetrantă, diametrul 9,2 cm, grosimea fundului şi a peretelui lateral 5 mm, urme de ardere secundară, nr. inv. A 6159.

-         Fund de oală, ardere oxidantă nepenetrantă, grosimea peretelui fundului 9-7 mm; grosimea peretelui lateral 1,2 cm, nr. inv. A 6159.

-         Fund de cană cu gaură în mijloc, diametrul 5,6 cm; grosimea peretelui bazei 6 mm, nr. inv. A 6159.

-         Fragment de cărămidă, dimensiunile 11 X 5 cm, nr. inv. A 6160.

-         Fragment de cărămidă, vitrifiată, o faţa finisată, dimensiunile 9 X 4 cm, nr. inv. A 6160.

-         Fragment de cărămidă cu urme de mortar, dimensiunile 12 X 5 cm, nr. inv. A 6160.

-         Fragment de cărămidă, o faţă finisată, dimensiunile 8,5 X 4,5 cm, nr. inv. A 6160.

-         Fragment de cărămidă, o faţă finisată, dimensiunile 12 X 5 cm, nr. inv. A 6160.

-         Fragment de cărămidă, dimensiunile 8 X 5 cm, nr. inv. A 6160.

În total au fost recuperate, luând în considerare partea de jos a vaselor, fragmente de la cel puţin zece căni şi nouă oale. Cu o singură excepţie, vasele au fost arse reducător pe ambele feţe. Căldura nu a pătruns suficient până în mijlocul peretelui gros pentru a oxida pasta în zonele de la răsfrângerea vasului spre bază sau în buza îngroşată.

Cele două fragmente de buză aparţin formelor de oale gulerate (kragenrand). Este de semnalat tehnica de lucru a peretelui bazei oalelor, subţire în partea de mijloc.

Fragmentele de bază de vas cu urme de ardere secundară pe ambele feţe şi cănile cu aceleaşi urme lăsate de ardere, demonstrează că ele au trecut printr-un incendiu. Fundul de oală cu suprafaţa de contact puternic deteriorată este dovada că oalele au fost folosite pentru prepararea mâncării. Observaţiile menţionate sunt general valabile materialului arheologic din majoritatea fortificaţiilor medievale. Intensitatea şi calitatea locuirii poate fi doar sugerată şi de numărul obiectelor din ceramică. Coroborate cu piesele din metal, recuperate într-o excursie banală, cu structura defensivă a cetăţii, formată din ziduri puternice de incintă, turn de flancare şi sisteme defensive exterioare, cu amenajările interioare, cu poziţia strategică de control a regiunii, banalele în aparenţă fragmente de veselă din ceramică şi cărămizi de pavaj sugerează că aici a fost castrul regal Salgo, amintită în 1322 şi 1324[10].

 

Petre Beşliu Munteanu

 

Bibliografie

 

Anghel, Középkori várak           Gh. Anghel, Középkori várak Erdélyben, Bucureşti, 1973.

Bielz, Die Burgen                        E. Albert Bielz, Die Burgen und Ruinen in Siebenbürgen, Hermannstadt, 1899.

Binder, Überlegungen                G. Binder, Überlegungen zur Lage einer ungarischen Grenzburg am Nordrand des Zibinsgebirges, în Korrespondenzblatt des Arbeitskreises für Siebenbürgische Landeskunde, VI,1-2, 1976, p. 18-22.

Decei, Salgo                                A. Decei, Cetatea Salgo de la Sibiel (jud. Sibiu) în Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj, VIII, 1939 – 1942, p. 293-342.

Ebhardt, Der Wehrbau               B. Ebhardt, Der Wehrbau Europas im Mittelalter, Würzburg, 1998.

Fabini, Atlas                                 H. Fabini, Atlas der siebenbürgisch - sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Sibiu-Heidelberg, 1998; II, Sibiu- Heidelberg, 1999.

Gerö, Várépitészet                      Gerö Lászlo, Magyarországi várépitészet, Budapest, 1955.

Horedt, Burgenforschung           K. Horedt, Zur siebenbürgischen Burgenforschung, extras din Südost-Forschungen, Leipzig, p. 5676-614.

Marţian, Repertoriul                    I. Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa, 1920.

H. M., Die Sibjeler Burg             H. Müller, Die Sibjeler Burg în Korrespondenzblatt des Verein für siebenbürgische Landeskunde, XII, 1, 1889, p.1-2.

H. M., Der Goldschatz                H. Müller, Der Goldschatz in der Sibjeler Burg, în Korrespondenzblatt des Verein für siebenbürgische Landeskunde, XII, 3, 1889, p. 30-32.

Teutsch, Unsere Burgen            Fr. Teutsch, Unsere Burgen, în Jahrbuch des Siebenbürgischen Karpathen-Vereins, III, 1883, IX, 1889, p. 61-86.

Urkundenbuch, I                          Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I, Hermannstadt, 1892.

 

 

 

Planşa I. Planul cetăţii de la Sibiel (jud. Sibiu).

În partea de nord şi vest sunt marcate gropile făcute de căutătorii de comori (după Gerhard Binder, Zur Lage einer ungr.Grenzburg des Zibinsgebirges, în Korrespondenzblatt des Arbeitskreises für Siebenbürgische Landeskunde, III, 1976, p. 19).

 

 

Planşa a II-a. Cetatea de la Sibiel. Ceramică medievală:

 bază de cană (1), buză de oală (2), fund de oală (3).

 

Planşa a III-a. Cetatea de la Sibiel. Ceramica medievală:

 bază de cană (1, 2), fund de oală (3).

 

Planşa a IV-a. Cetatea medievală de la Sibiel. Ceramică medievală:

bază de cană (1, 2), bază de oală (3).

 

Planşa a V-a. Cetatea medievală de la Sibiel. Ceramică medievală:

bază de cană (1), bază de oală (2), buză de oală (3).

 

 

Planşa a VI-a. Cetatea medievală de la Sibiel. Ceramică medievală:

bază de cană (1, 3), buză de oală (2), bază de oală (4).