Scurte opinii pentru revitalizarea cetății de la Bologa (jud. Cluj)

 


     

Satul Bologa din județul Cluj este situat la poalele nord-estice ale Munților Bihorului. Deja analiza toponimului maghiar – Sebesvár – ne dezvăluie existența unei cetăți (vár), care se afla în apropierea râului Crișul Repede (Sebes Kőrös). De fapt, cetatea Bologa se înalță pe un deal la stânga râului Secuieu, însă revărsarea acestui râu în Crișul Repede se află în apropierea satului, deci interpretarea numelui este plauzibilă. După unele opinii cetatea a fost una și aceeași cu cetatea numită Derguech, care era, până la 1317, în posesia lui Ștefan din neamul Borsa[1]. În partea opusă a râului Secuieu se afla cândva castrul roman numit Resculum, a cărui urme se mai pot citi pe teren.

Scurt istoric. Prima mențiune documentară a cetății datează din anul 1319, când se afla în posesia regelui Carol Robert de Anjou (1301-1342). După unele opinii cetatea a fost construită din ordin regal, în cadrul marelui val de construcții realizate ca urmare a invaziei mongole din 1241-1242[2]. Alți autori susțin că cetatea, aflată în posesia neamului Borsa, a fost cucerită în 1317 de Desideriu Elenfánti, pentru regele Carol Robert[3]. Începând de la mijlocul secolului al XIV-lea, când cetatea a trecut din comitatul Bihor, în comitatul Cluj, a fost sub autoritatea voievodului Transilvaniei[4].

În anul 1399 cetatea a fost trecută, pentru un scurt interval de timp (între 1399 și înainte de 1408), în stăpânirea sau administrarea lui Mircea cel Bătrân[5]. În 1433 împăratul Sigismund de Luxemburg a donat cetatea lui Stephano et Ladislao, filiis condam Ladislai filii bani de Losoncz”[6], dată după care aceasta a rămas în posesia familiei Bánffy, până la părăsirea sa definitivă.

Chiar dacă după cucerirea cetății Oradiei, în 1666, de către turci, semnificația militară a cetății Bologa a crescut considerabil, turcii nu au încercat niciodată s-o cucerească. Totuși, în 1669 sultanul i-a ordonat dărâmarea, însă porunca nu a fost executată niciodată[7].

Soarta cetății, construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, apoi modernizată și întărită în secolul al XV-lea, a fost o degradare și distrugere treptată, ca urmare a dezinteresului familiei Bánffy față de clădire și a abandonului ei în secolul al XVIII-lea. În secolul XX cetatea a fost restaurată, s-a montat inclusiv un acoperiș de protecție deasupra donjonului (conform planurilor arhitectului Kós Károly) (fig. 1), care însă în acest moment este distrus. Cetatea nu a fost cercetat arheologic până în prezent.

Starea actuală. Nucleul cetății construite în apropierea satului Bologa a fost ridicat probabil în partea a doua a secolului al XIII-lea. Evoluția clădirii este documentată de două inventare, unul întocmit în 1680, iar celălalt în 1715.

Conform surselor și a ruinelor păstrate până astăzi, cetatea avea o formă ovală lungită, cu orientare de nord–sud, fiind 80 m în lungime și 20 m în lățime. Intrarea principală, protejată de un pod mobil, dădea în curtea rondelei ample, construite în secolul al XV-lea, unde se aflau grajdul cailor, șura și alte anexe (depozite pentru păstrarea alimentelor și a armelor). De aici se putea accesa turnul de poartă cu plan patrulater, care, conform specialiștilor, făcea parte deja din nucleul original. Laturile de est și vest ale zidurilor înalte de 10 m erau protejate de câte o rondelă mai mică, pe când la capătul de sud al cetății se înălța un turn-donjon de 25 m, cu o formă bitronconică, pornită de la o bază elipsoidală. Înălțimea conservată a donjonului este de 13,30 m. Încă se mai observă scara construită în grosimea zidului, iar cele patru niveluri conservate se disting pe baza golurilor lăsate de grinzile planșeelor. Pe baza inventarelor, clădirile de locuit se aflau pe cele două laturi ale curții, sub care se aflau pivnițele, acestea însă au dispărut de-a lungul timpului. S-au păstrat deci turnurile, rondelele și curtina.

Soluții de conservare.

1. Curățirea zidurilor și a amplasamentului. Primul pas necesar pentru conservarea cetății Bologa este curățirea zidurilor sale de vegetația parazitară, chiar cu pericolul de a distruge imaginea sa „romantică”, de clădire medievală abandonată, recâștigată de natură (motiv promovat de artiștii secolului al XIX-lea și care trăiește și în mintea omului contemporan). Precum se știe, vegetația din preajma clădirii atrage umezeala în jurul zidurilor, care după aceea este absorbită și de ziduri, umezeala ridicându-se la cote nepermise, iar împreună cu umezeală sunt absorbite și diferite săruri din pământ, care dăunează pietrei și mortarului. În plus, rădăcinile plantelor crescute în ziduri pătrund în mortar, chiar și în crăpăturile minore ale pietrei, iar acest proces împreună cu cilul îngheț-dezgheț degradează atât liantul (mortar), cât și materialul de construcție (piatra). În consecință, cea mai bună soluție este curățirea zidurilor și a incintei interioare de vegetație.

În plus, este de recomandat defrișarea vegetației (tufișuri și copaci) din jurul construcției, dacă este posibil. Acest pas este necesar atât pentru a scoate în evidență cetatea, cât și pentru a crea un anturaj istoric (era natural să se defrișeze pădurile din jurul cetăților, acestea fiind mai eficiente din punct de vedere defensiv).

2. Cercetarea arheologică. Odată eliberată de vegetație, se recomandă cercetarea arheologică a curții cetății, respectiv a zonei din jurul curtinelor. Cetatea Bologa încă nu a fost cercetată, solul său fiind nedisturbat. O cercetare amplă și o interpretare corectă a construcțiilor și obiectelor găsite ar putea elucida întrebări legate de istoricul și fazele sale de construcție, respectiv modul de viață din cetate.

3. Conservarea zidurilor. După curățirea zidurilor este necesară un studiu de rezistență, respectiv întărirea părților degradate. După ce s-au consolidat părțile în stare de colaps, urmează luarea unor măsuri de protecție și a unor eventuale soluții pentru a-i da o funcție sau pentru a oferi cel puțin un fond minim din care să se poată susține clădirea.

În acest stadiu se pot opta între mai multe soluții: conservarea stării actuale, reconstrucții parțiale cu scopul de a stopa degradarea clădirii și pentru a sugera turiștilor forma presupusă a clădirii sau reconstrucția totală.

În cazul acestui monument am opta pentru conservare în stare de ruină a curtinei, dar reconstrucția parțială a turnului-donjon (măsura reconstrucției ar depinde de rezultatele cercetărilor arheologice și bogăția materialului rezultat în urma cercetării). Un motiv pentru păstrarea ruinei este acea că cetatea nu a fost folosită începând din secolul al XVIII-lea, și nu avem destul de multe informații pentru a recrea clădirea originală. Ar exista riscul de a prezenta ceva ce a nu existat niciodată, în plus costul realizării unui astfel de proiect este mult prea ridicat. Am propune totuși un strat protectiv din piatră identică sau cât de apropiată de cel existent și mortar pe bază de var deasupra zidurilor, care se poate reînnoi după o anumită perioadă. Acest strat trebuie marcat, însă nu într-un mod care ar putea dăuna imaginea cetății.

Pentru donjon am propune construirea unui acoperiș de protecție pe baza unor cunoștințe generale în acest sens, fără însă a distruge nivelul superior al clădirii. O soluție modernă ar fi montarea unei structuri din oțel inoxidabil în interiorul turnului, adaptat la forma sa, iar în acest mod s-ar putea recrea nivelurile păstrate fără a se atinge de ziduri. O altă soluție ar fi reconstruirea, pe baza unor cercetări documentare temeinice și a cercetării arheologice, a turnului, cu materiale identice sau cât mai apropiate de cele existente, desigur marcând (fără să deranjeze) noile elemente. Acest demers ar crea un efect mai viu și mai impresionant pentru vizitatori, chiar dacă există riscul de a dăuna clădirea sau de a crea ceva fals. În orice caz întreținerea permanentă a clădirii este indispensabilă.

4. Crearea unei funcțiuni. Oricare ar fi soluția adoptată, este important ca această cetate să atragă vizitatorii. Propunem deci amenajarea unui mic muzeu în interiorul donjonului (pe baza materialului arheologic recuperat), în care să se prezinte istoricul cetății, evoluția sa (cu machete, reconstrucții 3D pe calculator), a vieții de zi cu zi, cu explicații corecte și accesibile tuturor categoriilor de vizitatori.

Se mai propune realizarea unui drum de strajă sub acoperiș pentru scopuri turistice. Veniturile ar putea fi apoi destinate întreținerii clădirii, a unor lucrări de amenajare și eventualelor investiții pentru îmbunătățirea condițiilor în cetate.

Este de asemenea de dorit introducerea obiectivului într-un circuit turistic, incluzând mai multe obiective similare din zonă.

Aceste funcțiuni ar crea fonduri pentru întreținerea continuă a clădirilor, ceea ce ar stopa degradarea lor.

 

Eke Zsuzsanna 

Surse bibliografice:

Entz Géza, Erdély építészete a 11-13. században. Kolozsvár, Az Erdélyi Múzeum-Egyesület Kiadása, 1994.

Karczag Ákos, Szabó Tibor, Erdély, Partium és a Bánság erődített helyei. Várak, várkastélyok, városfalak, templomvárak, barlangvárak, sáncok és erődítmények a honfoglalástól a 19. század végéig. Budapest, Semmelweis Kiadó, 2010.

http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/B/Bologa/Bologa.htm

http://jupiter.elte.hu/terkep+lista2.php

imaginea grafică este preluată din http://jupiter.elte.hu/terkep+lista2.php și-l are drept autor pe graficianul Kós Károly.

 


 

[1]  Karczag Ákos, Szabó Tibor, Erdély, Partium és a Bánság erődített helyei. Várak, várkastélyok, városfalak, templomvárak, barlangvárak, sáncok és erődítmények a honfoglalástól a 19. század végéig. Budapest, Semmelweis Kiadó, 2010, p. 306.

[2]  Menționat în descrierea cetății pe site-ul castelologic al Universității Eötvös Lóránd din Budapesta. Adresă: http://jupiter.elte.hu/terkep+lista2.php [accesat în data de 2.6.2010].

[3]  Karczag Ákos, op. cit., p. 306.

[4]  Ibidem.

[5]  Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa, Castele și cetăți din Transilvania: județul Cluj. 2008, p. 64.

[6]  Entz Géza, Erdély építészete a 11-13. században. Kolozsvár, Az Erdélyi Múzeum-Egyesület Kiadása, 1994, p. 184.

[7]  Karczag Ákos, op. cit., p. 306.

 

 

Back