Gârbova – cetatea din pădure. Cercetări arheologice

 


       

 

Șantierul arheologic nu a fost finanțat. Am beneficiat de ajutorul a doi voluntari, pensionarii Gheorghe Crăciun și Werner Fink din Sibiu. Mulțumesc Primăriei comunei Gârbova pentru găzduire și ajutor la acoperirea secțiunilor arheologice.

*

Semn al importanței strategice, în vatra comunei Gârbova, cu denumirea săsească semnificativă Urwegen (= drumul vechi, lb. germ), există două fortificații: o curte nobiliară fortificată[1] și o biserică înconjurată cu un posibil zid defensiv. Mai mult, ruinele unei cetăți medievale se află în hotarul dintre comunele Jina (jud. Sibiu) și Gârbova (jud. Alba), pe un picior al Munților Sebeșului. Culmea este cuprinsă între pâraiele Dumbrava și Râul Mare, mărginită fiind, cu o excepție, de pante abrupte. La cetate se poate ajunge din comuna Gârbova, pe Valea Mare și urcând pintenul muntos pe la sud. Dinspre sud, pe o șa lată de aproximativ 30 m, vine drumul de la Jina.

Cetatea a fost amintită în repertoriile lui Johann Michael Ackner, Eduard Albert Bielz, Iulian Marțian[2] și într-un repertoriu aflat în manuscris[3]. Friedrich Teutsch a lăsat o descriere romantică a ruinelor cetății vechi (alte Burg)[4]. Zidurile late de 2 m se păstrau pe trei laturi, ceea ce a permis reconstituirea dimensiunilor: 80 m lungime și lățimea de 20 m. Mai târziu, Kurt Horedt includea cetatea în rândul celor de graniță[5].

Cetatea a fost pomenită în câteva sinteze istorice[6]. Mai mult s-a ocupat de descrierea, tipologizarea și datarea cetății Gheorghe Anghel, din studiile căruia am luat informații primare[7].

Din traseul zidurilor de incintă s-au păstrat până astăzi, în stare relativ bună de conservare, latura lungă de la de vest și cea scurtă de la sud. Latura de la nord, de închidere, a fost în întregime distrusă. Se observă unele fragmente de ziduri și pe latura de est. Gheorghe Anghel a văzut la sud, în zona exterioară a porții, două adâncituri și o grămadă de pământ pe care le-a interpretat ca un complex de barare a intrării în cetate. Aceluiași autor îi aparțin și alte informații de teren.

Cetatea are formă cvasi-elipsoidală, adaptată terenului cu lungimea de 90 m și lățimea maximă de 30 m. Zidurile au fost amenajate din piatră de carieră (fața zidurilor) și din fragmente de piatră sau pietre de râu. Astfel amenajate, zidurile de incintă au lățimea consistentă cuprinsă între 1,60 m și 1,80 m. Latura de sud, mai expusă atacurilor, a fost lățită până la 2,70 m[8]. În urmă cu un secol, zidurile din zona intrării se păstrau până la înălțimea de 4 m[9].

Obiectivul minimal al săpăturii arheologice a fost cercetarea și descrierea zidurilor păstrate, în special a intrării de la sud afectată de construirea unui drum forestier și a celei secundare de la vest, puțin vizibilă azi. Săpătura arheologică a dezvelit prin două casete fețele intrării de la sud, apoi s-a extins spre sud unde se bănuia existența unor șanțuri de barare a drumului de intrare.

 Alveolarea și mica ridicătură de pământ învecinată intrării sudice s-au dovedit forme naturale sau lucrări însoțitoare ale drumul modern. Am încercat să intersectăm traseul zidului de incintă amenajat direct pe stâncă, spre nord-est, apoi am dezvelit urmele porții pietonale de la vest.

 

Rezultatele cercetării arheologice

 

1. Planimetria, porțile cetății. Sistemele de intrare sunt amenajate evazat după regulile specifice apărării, cu suprafața expusă inamicului cât mai mică. Poarta principală de la sud se deschidea într-un zid lat de 2 m. Spre exterior, deschiderea este lată de 2,70 m. Spre interior, pe un segment lat de 0,90 al zidului, deschiderea s-a lățit la 3,15 m.

Poarta secundară de la vest este dublu evazată. La exterior, pe o grosime de 1 metru a zidului, deschiderea are la exterior de 1 m și la interior de 1,07 m. Spre interior pe lățimea de 0,77 m deschiderea se lărgește la 1,60 spre exterior și 1,75 m spre interior. Pragul porții este pavat cu pietre de râu.

Raportând observațiile actuale la cele mai vechi remarcăm:

1. nu există sistem defensiv de blocare a intrării de sud de tipul șanțului sec și al valului de pământ așa cum am întâlnit la cetatea de la Sadu-Cisnădie;

2. nu există urmele unei construcții interioare sau exterioare în zona porții de sud. Acolo se află groapa unor căutători de comori, în exterior, și grămezi din blocuri de piatră rezultate din demolare, în interior;

3. în interiorul incintei sunt gropi de extracție a pietrei pentru ziduri și nu urmele unei cisterne;

4. segmentele de zid dinspre sud-vest, sud și sud-est s-au prăbușit, zidăria fiind așezată direct pe stânca în care s-a tăiat un profil și în pantă abruptă. Lățimea zidului măsurată la sud-vest după amprentele de mortar și pietre de pe stâncă este de 1,80 m.

 

2. Materialul arheologic nu este bogat, firesc într-o așezare locuită sporadic, dar este semnificativ pentru datare:

1. vârf de săgeată descoperit în exteriorul porții de la sud; lungimea 6,7 cm; diametrul exterior al pedunculului 0,9 cm;

2. fragmente de vase medievale descoperite în interiorul cetății, zona porții secundare, în stratul de dărâmături:

- oală fragmentară arsă oxido-reducător, ornamentată cu caneluri: înălțimea 15 cm; diametrul bazei 9,5 cm;

- un fragment din gura unei oale cu diametrul de 12 cm și buza rotunjită;

- fragmente de la două sau trei oale cu buza lățită;

- un fund de oală cu diametrul de 9 cm.

Oalele sunt arse oxidant și oxidant în exterior și reducător în interior și au peretele relativ subțire. Majoritatea au urme de ardere în bucătărie.

3. Stratigrafia. Depunerile stratigrafice din secțiunea practicată la intrarea secundară au scos în evidența un singur nivel de construcție. Terenul din zona porții de sud a fost afectat de săpături moderne, iar la nord-est nu s-a format decât un nivel superficial de depunere arheologică peste stâncă.

 

Concluzie

Prin simplitatea planului cetatea de la Gărbova este comparabilă doar cu cea de la Sadu-Cisnădie. Prima nu are nici un fel de amenajare de protecție a zidului de incintă. Afirmația este reținută doar de o puțin probabilă descoperire ulterioară a unui turn de flancare.

Materialul arheologic datează funcționarea cetății intre secolele XIV-XV. Ceramica medievală descoperită sub stratul de demolare nu permite datarea mai tărzie decât secolul al XV-lea a funcționării cetății. Limita inferioară de datare însă nu poate fi precizată însă numai de simplitatea planului.

 

Petre Munteanu-Beșliu

 

Lista ilustrațiilor:

Pl. I. Gârbova. Cetatea din pădure: ridicarea topografică.

Pl. II. Gârbova. Cetatea din pădure: localizarea fortifcației

Pl. III. Gârbova. Cetatea din pădure: fragmente ceramice medievale

Pl. IV. Gârbova. Cetatea din pădure: fragmente ceramice medievale

Foto 1. Imagine din timpul ridicării topografice

Foto 2. Gârbova. Cetatea din pădure, vârf de săgeată.

Foto 3. Gârbova. Cetatea din pădure, poarta de la sud ( vedere de la sud, din exterior).

Foto 4. Gârbova. Cetatea din pădure, poarta secundară de la vest (vedere de la est).

Foto 5. Gârbova. Cetatea din pădure, casetă arheologică în partea de nord. În planul îndepărtat, zidul de apărare.

Foto 6. Gârbova. Cetatea din pădure. Poarta de la sud, detaliu

Foto 7. Gârbova. Cetatea din pădure. Imagine din timpul săpăturii: doi muncitori și un arheolog (foto Gheorghe Crăciun)

Foto 8. Gârbova. Cetatea din pădure. Șantierul arheologic: voluntarii


 

[1] Gh. Anghel, Fortificații medievale de piatră din secolele XIII-XVI, București, 1986, p. 119-121 (mai departe Anghel, Fortificații).

[2] J. M. Ackner, Die römischen Alterthümer und deutschen Burgen in Siebenbürgen (extras din Jahrbuch der K. K. Central - Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, I, 1856, Wien, 1857, p. 59; E. A. Bielz, Die Burgen und Ruinen in Siebenbürgen, Hermannstadt, 1899, p. 58; I. Marțian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrița, 1920, p. 19.

[3] Bau, Kunst – und historische Denkmäler im Comitat, în Arhivele Naționale Sibiu, Acte Fasciculare, U, 2, p. 6.

[4] Fr. Teutsch, Unsere Burgen, în Jahrbuch des Siebenbürgischen Karpathen-Vereins III, 1883, IX, 1889, p. 70.

[5] K. Horedt, Zur siebenbürgischen Burgenforschung, extras din Südost-Forschungen, Leipzig, p. 559.

[6] B. Ebhardt, Der Wehrbau Europas im Mittelalter, Würzburg, 1998, p. 548; V. Vătășianu, Istoria artei feudale în Țările Române, București, 1958, p. 10; O. Velescu, Cetăți țărănești din Transilvania, București, 1964, p. 47; Gh. Anghel, Középkori várak Erdélyben, București, 1973, p. 23 și urm.; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, II, 1979, p. 232 și 234; T. O. Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare din România, București, 1985, p. 84; H. Fabini, Atlas der siebenbürgisch - sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Sibiu-Heidelberg, 1998, p. 775. Mai recent: A. A. Rusu, Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania și teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj Napoca, 2005; I. M. Țiplic, Organizarea defensivă a Transiovaniei în evul mediu secolele X-XIV, București, 2006, p. 259.

[7] Gh. Anghel, Cetatea medievală din pădurea comunei Gârbova (județul Alba) în Apulum, 17, 1979, p. 273-278.

[8] Gh. Anghel, Fortificații, p. 122-123; date asemănătoare la A. A. Rusu, Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania și teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj Napoca, 2005, p. 520.

[9] G. Teutsch, op. cit., p. 70.

Back