Cetățile Transilvaniei pe harta lui Honterus (Basel, 1532)

 


     

Este lucru cunoscut că nu suntem răsfățați cu imaginile vechi care să înfățișeze cetățile din teritoriile noastre. Tot ceea ce s-a putut grupa prin eforturile celor de la site-ul cetăților sunt de fapt imagini de cetăți ideale. Altfel spus, ele pot fi cetăți de oriunde și din vremuri destul de imprecise. Sunt mai ales „cetăți-decoruri”.

Din acest motiv, am socotit util ca o mărturie autentică, ca aceea a hărții întocmite de învățatul brașovean Iohann(es) Honter(us) să aibă parte de o mică analiză legată de cetăți. Harta sa a fost imprimată la Basel, în anul 1532. A cunoscut o mare căutare și a avut, pe cât se pare, un rost apreciabil în dezvoltarea cartografiei părților noastre.

Cea dintâi constatare pe care o desprind este aceea a uimitoarei diversități de „iconițe” care însoțesc localitățile de pe hartă. Apoi, aceleași simboluri sunt afectate aproape consecvent unor localități în care cetățile par a fi fost o prezență recunoscută în epocă ori chiar de către istoricii moderni. Satele „anonime”, fără nici un monument remarcabil, sunt absente cu totul de pe decorurile hărții.

Observația generează suspiciunea dacă, autorul hărții a dorit sau a reușit chiar să înfățișeze contururi apropiate de imaginile reale ale clădirilor și ansamblurilor din primele decenii ale secolului al XVI-lea. Mă voi opri spre exemplificare în dreptul Albei Iulia (fig. 1). Am făcut-o pentru că o literatură foarte nouă, a încercat să ne arate cam cum trebuie să fi arătat cetatea, înaintea marilor transformări provocate de armata Habsburgilor. Ei bine, imaginea lui Honterus pare a privi către cetate dinspre vest. Frontul de fortificații este ocupat de turnuri aproximativ identice ca mărime, dispuse într-o formă care a fost suspectată ca fiind moștenită de la vechiul castru al Legiunii a XIII-a Gemina. În plan secund, se disting cele două turnuri ale catedralei episcopale. Mi se pare atât de evident, încât îndrăznesc să avansez sugestia că s-ar putea folosi imaginile hărții pentru eventualele detalii ale fortificațiilor ulterior transformate sau, și mai important, distruse complet.

Privesc acum către Făgăraș (fig. 2). Este o cetate a cărei aspect s-a modificat după desenarea hărții. Ceea ce se vede ar fi o construcție modestă, cu două turnuri scunde, de colț, iar la mijloc ceva care ar putea fi un alt turn, masiv, sigur nu o biserică. Pentru cetatea de la Rupea (fig. 3), nu aș putea să mă pronunț competent. Analizele de evoluție ale monumentului ne lipsesc. Ceea ce se vede pare a corespunde însă unei vederi dinspre est, dar asupra unor părți bănuite că ar fi apărut doar un secol mai târziu. Ori, este vorba despre zisa incintă a treia a cetății, a cărei degradare ori modificare a fost majoră?

Dacă privesc mai departe, către Bonțida (fig. 4) ori Vingard (fig. 5), nu pot decât să regret că absolut nimic din zestrea lor medievală nu s-a mai transmis. Dar se știe că au fost rezidențe nobiliare, respectiv locuri care au dispus de elemente de apărare. Simplitatea desenelor pare să reflecte exact starea corectă a clădirilor, înainte ca locul să fie metamorfozat radical (Bonțida), ori ca totul să dispară, pentru interesul arheologilor (Vingard).

Desigur, sunt și cazuri în care avem în faț㠄icoane” care ne lasă complet în derută. Este cazul Homorodului, de pildă (fig. 6). A fost imaginea unei biserici, cu o incintă de cimitir semnificativă, ori un alt monument decât cel pentru care am vedea reprezentarea (curte nobiliară?).

Cele mai spectaculare sunt, evident, imaginile marilor orașe, din care am ales doar Bistrița (fig. 7) și Mediașul (fig. 8). În primul caz, relicvele de arhitectură militară au dispărut masiv. În al doilea caz, mărturiile sunt mai numeroase. Este un „ce” comun al celor două desene, dar ele nu identice.

Să mai amintesc că harta este surprinzător de restrictivă cu anumite zone. Cel mai văduvit teritoriu ar fi Hunedoara. De la Orăștie mai departe, doar ținutul Hațegului este notat, dar fără nici o locație. Nici Secuimea nu este avantajată. Dar acolo sunt puse monumente, fără ca să se ofere identități. Nu cunoștea autorul zonele? Posibil. Numai că, din nou, ni se furnizează un argument pentru veridicitate.

Aș încheia cu ideea că toată harta ar merita supusă unei lupe atente și toate localitățile ei ar trebui decupate și prezentate într-un album special.

 

Gelu Munteanu

 

Back