CETĂȚILE BANATULUI DISTRUSE DE CĂTRE TURCI LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVI-LEA.

UN REPERTORIU HABSBURGIC CONTEMPORAN

 


     

 

Cu foarte puțin timp în urmă, un volum omagial, dedicat profesorului universitar István Feld a fost publicat la Budapesta[1]. Cum titularul catedrei de arheologie medievală de la Eötvös Loránd este nu numai un castelolog de renume, dar chiar șeful asociației castelologilor maghiari, nu trebuie să mire pe cineva dacă sumarul volumului este plin de studii despre cetăți!

Dintre castelologii români l-au omagiat Adrian Andrei Rusu, cu un studiu de sinteză dedicat cetății Oradea până în secolul al XVI-lea[2], și Sófalvi András, cu o sinteză despre istoria cetăților secuiești[3].

În lista cuprinsului a fost inserat și un alt studiu, semnat de către Pálffy Géza[4]. Am socotit că semnalarea sa pentru istoriografia românească este esențială și grabnică. Ca să se înțeleagă mai ușor despre ce ar fi vorba, vom cita aici și varianta traducerii în limba engleză. Acesta ar fi: A unique sourse on the geographical knowledge of the elite of the Kingdom of Hungary in the sixteenth century: a register compiled for the Estates of the Holy Roman Empire of the towns, fortresses, and castles in Hungary and Slavonia occupied by the Ottomans between 1526 and 1556.

Ar fi de adăugat, după autor, că este o informare „la zi” pe care Habsburgii au produs-o pentru a mobiliza stările Imperiului romano-german și a obține, în final, ajutorul în bani și oameni împotriva turcilor. Lista monumentelor date ca pierdute, poate deja distruse, este impresionantă, chiar dacă am aprecia că era una făcută cu scop propagandistic. Pentru Banat este un document foarte prețios care, pe câte ne dăm seama, aduce la iveală locuri noi în care nici nu s-a bănuit că ar fi fost ceva cetăți ori fortificații. Nu este exclusă posibilitatea ca unele obiective religioase să fi fost transformate în centre militare, în timp ce altă categoria s-a născut tocmai în condițiile ofensivei turcilor.

În tabelul anexat, sunt date numele fortificaților, referințe cartografice cele mai apropiate și o echivalare toponomastică actuală. Vom prelua de acolo doar obiectivele care se află pe actualul teritoriu al României, fără a interveni cu alte precizări. Acestea vor putea urma, făcute de către cei interesați.

 

Nr. din listă

Forma de înscriere

Echivalare actuală

Observații

221

Themeswar

Timișoara

 

225

Fellak

Felnac

Greșit echivalat cu „Feleac”

226

Challa

Ciala

 

227

Chanad

Cenad

 

228

Lippa, Liippa

Lipova

 

229

Solinos, Solmos

Șoimoș

 

231

Eperijes, Eperiies

Chelmac

 

233

Bewlch, Beulch

Bulci

Fostă mănăstire

234

Musina

Margina

Nesigură identitatea

236

Szent gergh, Szent gregh

Sângeorge

 

237

Bessenijw, Besseniiw

Dudeștii Vechi

 

238

Arad

Arad

 

239

Pal elese, Pal elest

Păuliș

 

240

Lwgas, Lugas

Lugoj

 

241

Sepes, Sebes

Caransebeș

 

242

Karan

Caransebeș

Ceva nu pare în ordine: două fortificații în aceeași localitate?

243

Posa Castella

Coșteiu Mare

 

244

Mancha Laka, Mancha laka

Mașloc

 

245

Zarand

Zărand

 

247

Chak

Ciacova

 

249

Fel toth

Tauți

 

250

Fachad

Făget

 

251

Sijdowar, Siidwar

Jdioara

 

253

Egres

Agriș

 

254

Zewdij, Zeudji

Frumușeni

 

255

Permes

Periam

 

256

Vasarhel, Vasarchel

Târgoviște

 

257

Zadorlaka

Zădăreni

 

258

Faijdo

Sintea Mică

 

259

Monostor

Mănăștur

 

260

Kekas, Rekas

Recaș

 

261

Hodos

Hodoș

 

262

Naglack, Naglak

Nădlac

 

 

 

Albert Mártonfalvi


 

[1] Várak nyomában. Tanulmányok a 60 éves Feld István tiszteletére. Budapest, 2011, 330 p.

[2] Várad vára a 16. századig, p. 217-229 (varianta în limba română postată la www.cetati.medievistica.ro la adresa http://www.cetati.medievistica.ro/pagini/Castelani/texte/Oradea/Oradea.htm .

[3] A székelység középkori várai. Kísérlet egy székelyföldi vártipológia kidolgozására, p. 241-260.

[4] Egy rendkívüli forrás a magyar politikai elit 16. századi földrajzi ismereteiről. Az 1526 és 1556 között török kézbe került magyarországi városok, várak és kastélyok összeírása a Német-római Birodalom rendjei számára, p. 177-194.

 

Back