Tipologizarea fortificațiilor medievale

 


 

Pentru orientarea în hățișul multiplelor fortificații, propunem o modalitatea de abordare unitară, care să identifice corect categoriile despre care se va vorbi.

Folosindu-se experiențele europene în domeniu, se sugerează:

 

I.  Tipul formal de fortificație:

1. Amplasamente geografice:

a.   fortificații de câmpie;

b.fortificații de coline;

c.    fortificații de munte;

2. Mărime:

a.   fortificații mici;

b.   fortificații de dimensiuni mijlocii;

c.   fortificații mari;

3. Planimetrie:

a.   fortificații cu planuri unghiulare regulate;

b.   fortificații cu planuri circulare;

c.   fortificații cu alte planimetrii (neregulate);

4. Material de construcție:

a.    fortificații de pământ și lemn;

b.    fortificații de piatră;

c.    fortificații de cărămidă;

d. fortificații cu materiale mixte (pământ, lemn, piatră, cărămidă);

5. Forme arhitectonice majore:

e.    baraje (simple, complexe, scurte, lungi, din palisade, valuri și șanțuri);

f.     turnuri (locuință, de poartă, de flancare, de apă etc.);

g.    cetăți (incinte fără turnuri, forme de incinte cu turnuri);

II. Tipul funcțional:

1. Cetăți (fortificații) regale (voievodale):

a.   rezidențiale (centre de domenii);

b.teritoriale (legate de administrația comitatensă sau a districtelor);

c.    cetăți de graniță;

2. Cetăți (fortificații) bisericești:

a.   cetăți episcopale (rezidențiale și independente);

b.cetăți ale ordinelor militaro-călugărești (teutoni, ioaniți);

c.    cetăți mănăstirești (benedictine și ale ordinelor reformatoare);

d.biserici (parohiale sau capele) fortificate;

3. Cetăți (fortificații) nobiliare (case, curți, turnuri, cetăți propriu-zise);

4. Cetăți (fortificații) ale comunităților:

a.   incinte urbane (orașe);

b.fortificații țărănești (case, biserici, sate, ocoale pentru animale).

 Orice monument va dobândi, în funcție de raportarea sa la criteriile inventariate, o identitate tipologică proprie. În acest fel, cetatea Rupea, de exemplu, va fi, concomitent, o cetate regală (voievodală) teritorială, de deal, de mărime mijlocie, construită din piatră. Grupajul particular al unor criterii de tipologizare poate genera, în funcție de terminologia epocii ori nevoi istoriografice, denumiri restrictive, speciale. Un exemplu de acest fel este mota (= cetate de pământ și lemn, ridicată, fie pe o colină artificială, fie folosind o formațiune naturală asemănătoare). Este de asemenea evident că orice fortificație poate aluneca dintr-o categorie în alta, din momentul în care s-a intervenit asupra ei, prin restrângere ori lărgire, detur­narea unor elemente naturale (ape), schimbarea stăpânilor, a condițiilor politice (graniței) etc.

Secolele de care ne ocupăm vor avea dreptul și la alte „tipologii” care sunt strict istorice, iar în parte, chiar și provinciale. Am auzit despre performanțe moldave „mușatine”, care pot include și cetățile. La fel, am putea scrie despre „cetăți arpadiene” sau „cetăți angevine”, cum și despre „cetăți secuiești” ori „cetăți cneziale”. Ele se justifică doar parțial și pot fi acceptate numai conjunctural sau ca licențe de studiu, căci, în plan real, ele nu și-au produs asemenea identități care să le facă loc în vreo „tipologie universală”.

 

Back