Cetatea Câlnicului săpată de Radu R. Heitel

 

 


 

 

 

Deunăzi se derulau mari discuții despre „biserica Radu R. Heitel” și „biserica Daniela Marcu-Istrate” de la Alba Iulia.

Pentru a vedea prestația celui dintâi, vă invităm să lecturați un original de Raport, pe care fostul angajat al Direcției Monumentelor Istorice din București, îl oferea în anul 1964, drept rezultat și motivație al prestației sale din teren, la cetatea Câlnicului (fig. 1-9).

Se pot distinge cu ușurință caracterul „parțial” al documentului, caracter care s-a păstrat, din păcate, pentru toate cercetările și rapoartele autorului. În plus, fără să i-o fi cerut-o cineva, autorul înmulțește paginația care îi justifica deplasarea și salariul, referindu-se la istoriografie și o exegeză care nu are nimic de-a face cu arheologia, ci este doar de natură să inducă imaginea unui text „științific”, care, în adevăr, este în mare parte o deturnare de la misiunea sa concretă și datele care i se solicitau din teren.

Prestația sa a fost judecată și contrapusă în informația global disponibilă de către Nicolae Marcel Simina[1]. Termenii sub care s-a făcut acest lucru sunt prea eleganți și nu relevă de fapt natura iresponsabilă prin care datele arheologice au fost risipite cu cheltuirea banilor publici. Rezultatul a fost bagatelizarea arheologiei cetății de către toți „stăpânii” ei ulteriori și o compromitere suplimentară a imaginii generale cu care arheologia monumentelor istorice din România s-a împărtășit până astăzi. Această imagine exterioară este compusă din ideea că arheologul a „făcut ceva”, s-a simțit acolo bine, într-un fel de vacanță, și ne-a oferit tot „ceva”, care este mai mult decât nimic.

Este cazul să menajăm astfel de prestații continuate? „Ambalându-l” de profesionistul nesimțit, ca să nu se simtă cumva atacat la persoană, ne furăm încă odată propria căciulă.

 

 

Redacția Medievisticii


 

[1] Cetatea din Câlnic (jud. Alba) (Considerații pe marginea cercetării arheologice), în Arheologia Medievală, 3, 2000, p. 95-115.

Back