Meşendorf - raport de constatare

Raport de constatare a execuţiei lucrărilor de reparaţii desfăşurate la biserica fortificată Meşendorf din cadrul proiectului Tezaure fortificate redescoperite - Valorificarea fondului construit al bisericilor fortificate săseşti din Transilvania şi interconectarea obiectelor de patrimoniu individuale într-un ansamblu reprezentativ pentru turismul din Regiunea Centru

Meşendorf - 26 iulie 2011

Întocmit: arhitect Letiţia Cosnean

Olimpiu PRECUP – inginer constructor specialist pe monumente, reprezentantul firmei de construcţii

Karl HELWIG – reprezentantul beneficiarului - Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România

Irina BĂLDESCU – arhitect specialist MCC, şef proiect la Bisericile Buneşti, Archita, Mălâncrav

Piero BANTERLE – arhitect, colaborator la proiectele bisericilor fortificate Buneşti, Archita, Mălâncrav

1. S-a precizat necesitatea prezenţei de urgenţă a unui arheolog pentru supravegherea săpăturilor care se realizează în interiorul bisericii şi în incintă pe parcursul lucrărilor de curăţare a zidurilor de piatră şi de sistematizare verticală.

2. S-a recomandat contactarea biologului pentru o verificare suplimentară a dulapilor de sub pardoseala de lemn îndepărtată pentru deciderea porţiunilor de lemn afectate de atacul fungic Serpula Lacrymans şi care ar trebui îndepărtate (arse?).

3. S-a verificat rostuirea executată pe porţiuni de zidărie de piatră (zidurile de incintă) şi s-au convenit următoarele aspecte:

a. Este necesară o rostuire mai atentă, care să nu depăşească sau să înglobeze suprafaţa pietrelor; pentru porţiunile deja executate se va realiza curăţarea pietrelor şi evidenţierea clară a muchilor prin metode care să nu deterioreze faţa vizibilă a pietrei;

b. Compoziţia şi constituţia mortarului de rostuit este mult diferită faţă de original. La pipăire mortarul folosit avea o duritate mare iar culoarea deschisă contrasta cu zidul original. Pe unele porţiuni zidul istoric era zidit exclusiv cu pământ galben sau cu un procentaj dominant în compoziţia mortarului. În lipsa unor studii de fundamentare de specialitate (analize de laborator) la etapa proiectului tehnic pentru stabilirea compoziţiei precise a mortarelor/tencuielilor, s-a propus testarea pe teren a unor eşantioane de mortar cu compoziţie diferită (ex.: procent mai mare de pământ galben sau var, etc.) care să se apropie atât în duritate cât şi în cromatică cu mortarul original.

c. Necesitatea unor unelte adecvate lucrărilor de rostuire (ex. mistrie de rostuit) pentru împingerea în adâncime a mortarului.

d. S-au stabilit suprafeţele de rostuit care cumulează în antemăsurătoare 650mp dar nu erau explicitaţi în proiectul tehnic – zona de soclu, pe o înălţime de minim 50cm atât la interior cât şi la exteriorul zidurilor de incintă.

e. La curăţarea zidurilor se va îndepărta partea vegetală (ierburi, muşchi, rădăcini) doar în cazurile în care aceasta acţiune nu implică dislocarea de porţiuni semnificative de zid (pietre).

a. Realizarea unor probe pe o suprafaţă de minim 1.00mp care să testeze compoziţia potrivită a mortarului de tencuit. De asemenea s-a reamintit necesitatea urmăririi indicaţiilor existente în caietul de sarcini (anexa 1 – mortare şi tencuieli pe bază de var şi nisip autor: arh. Gabriel Lambescu). Pentru zonele de soclu (<50cm) se va îmbunătăţi mortarul cu praf de cărămidă pentru creşterea rezistenţei la umiditate;

b. Pentru suprafeţele de tencuială istorică de pe exteriorul zidurilor bisericii (la o înălţime > 6m) dar şi pentru zidul de incintă – zona în care se conservă urme de pictură (inscripţie) se vor executa exclusiv intervenţii de conservare fără alte completări.

c. Se vor îndepărta urmele reparaţiilor recente (ultimii 20 de ani) realizate odată cu înlocuirea tâmplăriilor de la ferestre şi anume tencuirea şi zugrăvirea suprafeţelor laterale ale golurilor şi chenarele din jur.

S-a atras atenţia din partea arhitecţilor asupra aspectului de clădire nouă pe care îl creează o învelitoare realizată exclusiv din ţiglă nouă (exemplul biserica Saschiz, anexele de la Criş). S-a discutat pe marginea aspectului dorit de acoperiş cu patina originală şi cu acest prilej am redefinit conceptul de intervenţie minimală al proiectului, cu accent pus pe reparaţie dar şi pe dorinţa unor intervenţii minim invazive vizual asupra ansamblului. Se doreşte din partea arhitecţilor găsirea unei modalităţi optime pentru realizarea unui acoperiş trainic dar care să păstreze patina monumentului istoric. Se preferă utilizarea ţiglelor manuale cu neregularităţi şi culori diferite care contribuie la farmecul monumentului.

Astfel, se doreşte mai degrabă o garanţie a intervenţiei mai mică de 30 de ani, cât ar asigura realizarea unui acoperiş integral din ţigle noi, de tip solzi, performante ca sistem de prindere şi etanşeitate dar cu un aspect industrial şi se preferă realizarea unei combinaţii între elementele vechi şi noi cu necesitatea unei întreţineri constante minime în viitor, fapt regăsit de altfel în însăşi tradiţia de funcţionare a acestor monumente.

Arhitectul a propus o combinare de tip mozaic a ţiglelor recuperate din învelitoarea veche cu elementele noi.

Constructorul consideră că această metodă pune în pericol calitatea învelitorii care astfel alcătuită nu ar asigura o etanşeitate optimă pentru un acoperiş funcţional. Principalul impediment îl constituie diferenţele de dimensiuni şi formă între elementele vechi şi noi care ar conduce la suprapunerea rosturilor.

S-a propus realizarea unei suprafeţe de probă care să combine elemente reutilizate şi elemente noi pentru a se testa incompatibilitatea.

În situaţia în care soluţia întreţeserii este imposibilă, pentru considerente estetice s-a convenit pentru acoperirea cu ţiglă veche, recuperată a zonelor de maximă vizibilitate - turnurile înalte (turnul bisericii, turnul de nord-vest), zona de intrare în incinta bisericii iar în rest să fie folosită alăturarea unei suprafeţe de ţiglă reutilizată dispuse în fâşii verticale pe marginile acoperişurilor cu suprafeţe de ţiglă nouă. Scopul acestei soluţii este de a face o clară demarcaţie între elementele originale şi intervenţiile noi.

Ţiglele se vor recupera maximal printr-o depozitare atentă şi se va evita spargerea şi risipirea elementelor în momentul desfacerii învelitorii vechi.

De asemenea, în privinţa achiziţionării ţiglelor de tip solzi s-au prezentat şi alte alternative locale de producători– Băţanii Mari (jud. Covasna), Sighişoara (Siceram), Viscri (jud. Braşov), Mălâncrav (jud. Sibiu).

Pentru realizarea uşilor de la turnuri arhitectul va propune detalii de execuţie.

6. S-a decis în prealabil eliminarea sistemului de evacuare a apelor pluviale (burlane, jgheaburi) la biserică datorită streşinii late care asigură eficient îndepărtarea apei de la baza zidurilor dar şi datorită sistematizării verticale a terenului dimprejurul bisericii (trotuar pe strat de pietriş, drenaj, rigolă) care va asigura preluarea apei în mod eficient. De asemenea, s-a precizat o măsură suplimentară de protejare a porţiunii din zidul de incintă care păstrează urme de inscripţie pictată prin prelungirea învelitorii în consolă cu încă cca. 10-20cm.

8. S-a inspectat planşeul de grinzi de lemn încastrate în zidărie deasupra navei bisericii după curăţarea prealabilă. Datorită faptului că molozul era depozitat exact la punctul de încastrare a grinzilor în zidărie nu s-au putut face observaţii la zonele de contact unde se aşteaptă apariţia eventualelor degradări. Se va curăţa integral planşeul şi se vor inspecta cu atenţie capetele grinzilor.

9. S-a atras atenţia din partea constructorului de lipsa unor planşe în documentaţia primită de la beneficiar (ex. Planşa A02: Plan situaţie – amenajări externe; Antemăsurători arhitectură,) dar şi de lipsa unor poziţii din deviz (ex. Strat de pietriş de sub pardoseala din biserică). Documentaţia va fi completată de către arhitect.

10. Beneficiarul trebuie să ridice de la Inspectoratul de Stat în Construcţii Braşov, Programul pentru controlul calităţii lucrărilor pe şantier.