GLOSAR CASTELOLOGIC

 

D


DEMANTELARE. Desfacere sistematică a unei construcții, fie pentru a face loc alteia, fie pentru reutilizarea materialelor de construcție. Operațiune frecventă în cazul fortificațiilor, atât în timpul adaptării lor la cerințele noi ale tehnicii militare, cât mai ales după căderea lor în desuetudine.

DEPOZIT. Spațiu auxiliar menit să permită deținerea unor materiale necesare funcționării unei fortificații (alimente, vin, lemn, apă) ori valoroase pentru stăpânul fortificației (documente, arme, valori mobile diverse).

DONJON. Turnul principal al unei fortificații medievale, al cărui rost de ultim punct de refugiu în cazul unui asediu, era obligatoriu dublat de funcția sa locativă. Regimul său de înălțime se dezvolta, de regulă cu forma parter și două-patru etaje. Intrarea se făcea cu o scară mobilă, la unul dintre nivelele superioare, cele de jos rămânând oarbe. Încăperile de la etaj erau folosite pentru locuire, camere de gardă și depozite. A apărut de la sfârșitul secolului al XIII-lea, perioada sa clasică fiind aceea a secolului al XIV-lea. Ultimele au apărut în secolul al XV-lea, chiar și în ambianța orașului. Folosite de către nobili, fără vreo restricție, au sfârșit prin a fi asimilate și de către patriciatul orășenesc. Cele mai frumoase exemple pe care le înregistrăm sunt cele de la Cheresig, Ciacova și Bologa.

DRUM DE ROND. Cale de circulație amplasată în exteriorul principalului zid de incintă. Uneori apărat de un zid special.

DRUM DE STRAJĂ. Cale de circulație și manevre de apărare, amplasat în vecinătatea coronamentului unui zid de curtină, cel mai des pe și în interiorul galeriei de lemn.

 

 

 

Home