GLOSAR CASTELOLOGIC

G

GALERIE DE TRAGERE. Construcţie de piatră, cărămidă sau lemn, amplasată pe coronamentul curtinelor sau barbacanelor şi acoperită.

GHIULEA. Proiectil de tun, folosit pentru distrugerea unei fortificaţii. Iniţial confecţionate din piatră, cu joc destul de mare la calibre (diametre), datorită ţevilor neghintuite şi a modalităţilor de explozie a pulberilor. Transformată în piesă de metal după secolul al XVI-lea.

GLACIS. Pantă de teren, originată la piciorul exterior al unei curtine şi extinsă până la buza şanţului de apărare. Folosit îndeosebi la fortificaţiile târzii, premoderne. 

GOTIC. Stil arhitectonic, prin excelenţă medieval, aplicat din plin şi în arhitectura de fortificaţii. Caracterizat prin utilizarea predilectă a arcelor frânte. A fost adus de către cistercieni, încă în secolul al XIII-lea şi a înflorit în următoarele două secole. A fost înlocuit prin generalizarea arhitecturii Renaşterii. Elemente gotice au mai fost „restaurate” până târziu, în secolul al XVII-lea.

Grajd. Anexă a cetăţii, în care erau găzduiţi caii stăpânului şi ai principalilor săi slujitori.

GRĂDINĂ DE CETATE. Spaţiu vecin unei cetăţi rezidenţiale, destinat aprovizionării bucătăriei, dar şi pentru plăcerea stăpânilor. Drept urmare, putea conţine, în egală măsură, zarzavaturi, flori, plante medicinale, pomi şi arbuşti fructiferi, dar şi mici amenajări zoologice.

GURĂ DE ARUNCARE. Orificiu practicat în podelele galeriei de tragere sau altundeva pe coronamente, prin care se aruncau, în capul asediatorilor, lichide fierbinţi ori proiectile grosiere.